La noi, în comuna Florica din județul Buzău, acest desert delicios are o semnificație aparte: se dădea de pomană de Rusalii. Îmi amintesc cu atâta claritate cum, uneori, colărezii se puneau în străchini sau farfurii, dar de cele mai multe ori — așa cum mi-a rămas întipărit în suflet — se așezau cu grijă pe frunze verzi de nuc.
Nu pot uita nici acum cum vecina mea, tanti Vița, a venit la poartă cu o tavă plină de colărezi așezați pe frunze de nuc și ne-a dat fiecăruia dintre noi, copiii care ne jucam pe uliță. Era un gest de o bunătate pură, iar gustul acela, amestecat cu parfumul frunzei de nuc, este de neuitat.
Vă invit să descoperiți rețeta acestui desert de suflet. O să vedeți că nu este deloc greu de făcut, iar rezultatul este o bucurie în fiecare îmbucătură și o întoarcere în timp, la părinții, bunicii și vecinii noștri dragi.
Dacă vă hotărâți să încercați rețeta mea de Colărezi cu lapte (ca la Florica, județul Buzău) — acest desert drag al copilăriei — sau oricare altă bunătate de pe blog, vă aștept cu tot dragul să reveniți și să-mi spuneți cum v-au ieșit.
Sunt curioasă dacă v-au trezit și vouă amintiri frumoase! Orice sfat sau sugestie aveți pentru mine sunt binevenite, căci, vorba aceea: omul cât trăiește învață. Vă îmbrățișez și vă aștept în comentarii!
-
ezvi continuarea pe pagina următoare
