Fără a avea resurse sau sprijin, Sofia a luat o decizie bazată pe un impuls profund de protecție. A considerat că abandonul nu putea fi răspunsul final și a ales să îi ducă într-un loc în care credea că îi poate ascunde de pericolele exterioare.
Drumul până la depozitul abandonat de la marginea orașului a fost dificil, iar greutatea coșului și frigul au transformat fiecare pas într-un efort considerabil. Totuși, determinarea ei a rămas constantă.
Refugiul improvizat
Depozitul abandonat era un spațiu uitat de timp, cu pereți crăpați și lumină filtrată slab prin deschiderile acoperișului. Acolo, Sofia a creat un mediu improvizat pentru tripleți, folosind orice material disponibil pentru a le oferi căldură și siguranță.
În lipsa unor resurse adecvate, grija ei a devenit singurul element stabil. Fiecare gest era ghidat de o responsabilitate pe care niciun copil nu ar fi trebuit să o poarte.
